Colinele Tutovei, Văile Berheciului și Zeletinului

Ieși ușurel din municipiul Bacău pe șoseaua bună ce duce spre Vaslui, dar nu ajungi decât până la Traian. Abia intrat, faci la stânga spre Nord, înspre Prăjești. O ții tot în sus, înspre Negri, pe porțiuni de molcome ondulări ce dau răgaz la desfătatul ochilor cu priveliștile din jur. Poți continua să mergi spre Roșiori pentru că îți oferă fie asfalt bun pentru mici bătălii rapide, fie evadări pe tăpșane numai bune de offroad. Sfatul este să urci din Roșiori spre Lipova, nu de alta dar poate ți-e dor de câteva coborâri în care ai nevoie de ceva talent, și prin comuna unde Eminescu a venit (nu cu bicicleta, ci, probabil, cu trăsura), dar și pe drumul spre comuna Odobești. De la Odobești, treci repede prin Izvoru Berheciului ca să ajungi la provocările din Colonești, acolo unde-s locuri numai bune pentru ceva escapade extreme. Sperăm că ai scăpat cu bine, așa că e potrivit un episod blând prin Oncești, unde pădurile și pajiștile îndeamnă la răgaz și contemplație. Poți continua pe la Răchitoasa, cu trasee mai lesnicioase, dar și cu șansa unei opriri uimitoare. E vorba despre Mănăstirea Răchitoasa, așezământ istoric monahal refăcut cu bani europeni, loc la fel de frumos și încărcat de spiritualitate precum oricare dintre cel cunoscute din Nordul Moldovei. Merită pe urmă să facă un mic ocol prin Stănișești, și pentru multele variante de cățărare-coborâre, dar și pentru casa memorială a sculptorului George Apostu, considerat cel mai mare urmaș al lui Brâncuși. La Motoșeni te așteaptă un circuit cu adevărat special. La fel de ofertantă este și comuna Podu Turcului din acest punct de vedere, împrejurimile satului Fichiteni (unde există și un iaz de toată frumusețea) oferind distanțe bune de drum liber, de data aceasta doar pietruit. Itinerarul urcă, prin Dealu Morii spre Găiceana, de unde pornește cea mai spectaculoasă șosea din zonă către Parincea. Localnicii îi spun Transalpina Bacăului nu doar pentru că este situată la oarecare înălțime, ci mai ales datorită traseului sinuos, care cu prinde toate ingredientele unei curse de ținut minte. Din Parincea mai ai un hop până la Ungureni, unde poți hălădui prin locuri interesante, inclusiv în apropierea unei celebre bălți de pescuit înconjurată de pădure. Iată, Buhociul este la doi pași, iar Bacăul la vreo… trei. Așa pot fi descrise Colinele Tutovei, Văile Berheciului și Zeletinului.


Un sculptor al lumii, născut în Stănișeștii Bacăului

Ascunsă în verdele satului Stănișești, așteaptă să fie descoperită casa unde s-a născut unul dintre cei mai mari artiști ai sfârșitului de secol XX. George Apostu, născut în comuna Stănișești, a adus o viziune nouă sculpturii și a reușit să se impună atât în aprecierile criticilor, dar și ale iubitorilor de artă. Casa memorială de la Stănișești merită vizitată deoarece oferă șansa descoperirii originii creației unui artist original, care a sublimat filonul tradițional precum predecesorul său Brâncuși. Multe dintre drumurile comunale sunt asfaltate, așa că e loc de ceva coborâri și ascensiuni, care nu epuizează, dar pun la muncă mușchii.


Găiceana – Parincea. ”Transalpina” Bacăului

Cea mai spectaculoasă și provocatoare porțiune din această zonă este cea de pe Drumul Județean 252 dintre Găiceana și Parincea. Sunt peste 55 de km de asfalt plin de serpentine, pante la deal și la vale, care îi provoacă și pe cei mai buni cicliști. Peisajul este superb, oferind perspective neașteptate, care merită privite la un popas, înainte de a te încumeta la un nou asalt.

Lacul de la Găiceana merită a fi descoperit pe bicicletă, venind din municipiul Bacău, prin Buhoci, Bibirești, Parincea și, apoi, la stânga, spre Soci, direcția Găiceana. Drumu-i bun și poate fi parcurs și dis-de-dimineață, iar odată ajuns la  destinație simți că merită pedalatul matinal. Loc de pescuit e destul pe malurile lacului de 24 de hectare, iar somnul sau șalăul pot umple grătarele amenajate în apropiere. Cei ce nu se omoară cu pescuitul pot urca din nou în șa pentru a vizita două situri arheologice — așezarea de la Arini din punctul „Dealul Popii”, aparținând culturii Foltești din Epoca Bronzului, și așezarea eneolitică de la „Pietroasa”, la 600 m sud-est de satul Găiceana, aparținând culturii Cucuteni. Ar mai trebui văzută biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din cătunul Recea (ctitorită în 1808, reconstruită în 1864) din satul Găiceana, mai ales că drumul asfaltat e foarte bun și o plimbare lejeră aduce poftă de mâncare. Pentru cei nepretențioși, există posibilități de cazare pe malul lacului, așa că e rost și de povești nocturne.


La Mănăstirea Răchitoasa harul a lucrat prin oameni

Cu o istorie ce coboară până în veacul al XVII-lea, ajuns o ruină ce părea sortită pieirii, Mănăstirea Răchitoasa a redevenit, după mai bine de 150 de ani, un locaș minunat ce-și are loc în orice circuit religios și turistic. Un proiect cu fonduri europene în valoare de circa 5 milioane de euro, derulat de Consiliul Județean Bacău între anii 2014 – 2015 a transformat zidurile dărăpănate într-o cetățuie a credinței, unde oricine poate regăsi liniștea. Armonia ansamblului monahal, cu biserica zveltă în centru, frumusețea neostentativă a lucrărilor din piatră și lemn, picturile și frescele restaurate transformă Mănăstirea Răchitoasa într-un loc unde sufletul și mintea se pot întoarce către esențialul omenesc. Împrejurimile au culmi domoale, numai bune de pedalat în regim de anduranță, iar drumurile cu asfalt din comună oferă șansa unei promenade relaxate.


Minunile de la Prăjești – Grădina Botanică și muzeul

Profesorul Paul Ţarălungă, un dascăl cu inimă mare și știință de carte pe măsură, a transformat comuna Prăjești într-o capitală a botanicii românești pentru că aici se află cea mai mare grădină botanică din mediul rural. Pe cei peste 8.000 de metri pătrați, sunt protejate și îngrijite circa 500 specii de plante şi arbori, unele unicate. Printr-un proiect ambițios, administrația locală va reface și moderniza grădina, transformând-o într-o destinație turistică de nivel european. La fel de interesant este și muzeul din Prăjești, unde găsim piese de etnografie şi istorie locală, dar și exponate de ştiinţele naturii care au fost obţinute în urma colaborării cu alte muzee din ţară. Câteva străzi cu pante abrupte și urcușuri pe măsură pot fi provocări pentru cei ce au energie suficientă pentru o competiție la foc automat.


Prin păduri, până la Parincea

La Parincea, amatorii de excursii ”dure” cu bicicleta au la dispoziție pădurile din comună, unde drumurile forestiere oferă posibilitatea testării limitelor, atât a celor personale, cât și a celor mecanice. Nu-i pentru oricine, dar merită încercat, mai ales că frumusețea peisajelor compensează efortul. Tot aici, pe un frumos platou, apare aşezarea monahală Mănăstirea ”Sf. Ierarh Nicolae”, înfiinţată în anul 1991 prin strădania a două chipuri monahale. Evlampia Corciu şi Mihail Valea, iniţiatorii acestei ctitorii, fuseseră cu 50 de ani în urmă alungaţi din mănăstirile de metanie prin decretul comunist din 1959. Au revenit aproape de locurile lor natale şi, împreună cu monahia Filoteea Costea, au pornit primele zidiri. Obştea sporind, s-a pornit la construirea unei alte biserici, de zid, proiectată de arhitectul Mariana Moldoveanu şi înălţată între 1998-2002. Pictura în frescă, stil bizantin, este opera pictorului Mihai Chiuaru din Bacău, în anul 2004, când a şi fost sfinţită în ziua de 12 a lunii septembrie. Până în 2005 corpul de chilii s-a extins, îmbrăţişând prin conturul lor cele două biserici. Pentru oaspeţii vizitatori sunt oferite 5 camere.

Bacău - Parincea
30km
477m
426m

Offroad și ceva pescuit la Podu Turcului

Printre terenurile agricole, drumurile pietruite sau de pământ de la marginea satului Fichitești, comuna Podu Turcului, sunt numai bune pentru a-ți verifica bicicleta, dar și îndemânarea. Porțiunile de drum întins alternează cu cele în care curbele și denivelările pun la încercare curajul și rezistența într-un labirint numai bun de stors energia. După atâta goană, Iazul Pereschiv oferă locul perfect pentru un popas cu ”bățul” în mână. Crap, caras, șalău, știucă, somn, biban, platică, novac, oblete se scaldă din abundență aici, așa că, fie prins prin mijloace proprii, fie cumpărat de la pescarii pătimași, de-o ciorbă și-o saramură se găsește oricând.


Negri-Roșiori, un binom câștigător

Două comune alăturate se leagă firesc într-un circuit comun ce nu trebuie ratat dacă îți propui un traseu lejer, în care popasurile dau farmecul unei zile relaxante împreună cu familia. Colinele molcome îmbrăcate de zone păduroase și oferind largi perspective de câmpuri colorate sunt varianta cea mai bună pentru cei fără ambiții sportive de clasament, fie el și neoficial. Drumurile comunale bune din Negri îți lasă timp să privești în jur, savurând liniștea absenței traficului. Nu-i de ratat (mai ales că nu au timp copiii de telefon sau tabletă!) situl arheologic „Zargidava” aflat pe terasa Siretului, la sud-vest de satul Brad, o lecție de istorie mai vie decât orice oră la clasă. Dacă tot ați ajuns la Brad, nu ratați expoziţia foto-documentară Ion Ionescu de la Brad din sat, pentru a afla cum a început agricultura modernă în România. Bisericile monument istoric din satele Negri, Poiana sau Ursoaia merită văzute pentru că păstrează arhitectura și podoabele anilor 1700 și 1800. Drumul spre Roșiori e unul familiar și… familial, ce nu necesită eforturi deosebite, ba chiar îndeamnă la popasuri îndelungi. Ajunși la Roșiori, găsiți coaste deluroase pe care să vă încercați puterile, dar și drumuri asfaltate ce vă poartă lin prin sate pitorești. Dacă vă propuneți altele mai hard, platourile colinare vă dau șansa evaluării competenței la ghidon.

Negri - Roșiori
15km
285m
88m

De la Lipova spre Odobești, căile dealurilor line sau nu prea

Dacă vii din județul Neamț sau din Vaslui înspre Lipova drumurile sunt așa-și-așa, însă în comuna băcăuană e loc de mers lin. Dacă te încumeți să ieși înspre ce e neamenajat, înseamnă că ai bicicletă bună și chef de aventură. Off road, sigur, chiar mountain bike pe alocuri, așa că nu vei regreta, aventurosule! Apoi, te poți lăsa în jos, spre Odobești, ai drum ce-ți oferă ceva provocări, însă merită să încetinești pentru că și-n stânga, și-n dreapta ai de văzut unele dintre cele mai frumoase priveliști ale Podișului Moldovei. Iar dacă vorbim de frumusețe, nu trebuie să treci fără să oprești la Mănăstirea din Tisa-Silvestri, locaș așezat într-un căuș de culmi împădurite. Cu o istorie bogată, așezarea monahală te va întâmpina cu ospeție și blândețe, numai bune să-ți ostoiască oboseala. După ce ți-ai tras sufletul, te încumeți spre Odobești, pe căi ori mai bărbătești, sau pe cele ale plimbării. De acolo, ai de ales. Te întorci, la dreapta înspre municipiul Bacău, sau cobori, prin Izvorul Berheciului, la Colonești, Răchitoasa, Stănișești….


Colonești, de la caii sălbatici la offroad nemilos

De pe Valea Zeletinului își aducea Ștefan cel Mare cei mai buni armăsari de luptă, iar relieful accidentat de prin Colonești este explicația pentru calitățile bidiviilor. Acum, doar călăreții pe două roți se mai pot bucura de senzațiile tari pe care răzeșii Domnului Moldovei le-au trăit, dar tăria ghidonului trebuie să fie pe măsura priceperii și caracterului. Sunt câteva locuri în care amatorii de off road au terenul de joacă perfect, însă ulițele asfaltate oferă o șansă și celor mai puțin îndrăzneți. Adică iarăși vale, iarăși deal, trebuie doar rezistență și plăcerea de a privi satele pitite printre pâlcuri de livadă și pădure. Ospitalitatea oamenilor va oferi cu siguranță popasuri gustoase, numai bune de întremare pentru noi reprize de pedalare mai mult ori mai puțin… răzeșești. Că nu putem fi cu toții ca la Podul Înalt!


Circuit-viteză printre ogoarele de la Motoșeni

E ca în Turul Franței vara pe drumurile agricole din comuna Motoșeni. Grâu, floarea soarelui sau rapiță stau de-a dreapta și de-a stânga celor 6 km de asfalt ce se ondulează ușurel, urcă și coboară pe nesimțite. Dacă nu-i tocmai perioada recoltatului, calea e deschisă pentru viteză și chiar nu te mai saturi de pedalat pe un podiș aflat deasupra văilor din jur. Dacă vă săturați de acest circuit, puteți coborî ori înspre Praja, ori spre Chicerea, în amândouă satele este asfalt pe ulițele ce te obligă la atenție și efort. Ca să nu mai vorbim despre drumurile dintre sate, unde e nevoie de ceva efort ca să iei pieptiș câteva pante încadrabile la nivelul 2 sau chiar 3 după standardele oficiale. Pe oricare dintre aceste drumuri aveți șansa unui popas la una dintre cele 11 biserici monument-istoric, dar și ocazia unor întâlniri cu localnici ospitalieri. Pentru iubitorii de pește (prins sau doar servit în farfurie), Iazul Motoșeni are acces chiar de la drumul județean, așa că se poate poposi fără grijă.

Bacău - Motoșeni
69km
795m
809m